Un catel tekel
ce te iubeste

Notiune superdezirata,

Adancindu-ma pe latura incognoscibilului aprioric, - din manunchiul de sentimente, tendinte si idei care reprezinta, - fulgurant - entitatea recrudescentei oricarui eu enigmatic, - am gasit, - cu sadismul lilial al culegatorului de altercatii - scanteia efervescenta a marilor cautari, din jocul carora insul temerar si rebarbatic, se descatuseaza, pur, cum perla din procreatia polivalenta a sensurilor moleculare.

Ireal, spatiul a incalcat, nazdravan, parcursurile si geneza eoliana a pasiunilor sensoriale, - escaladind grimasele filosofice ale ondulatiei universale - s-a desavarsit - interplanetar - in exfolieri hiperbolice la picioarele tale, cum mare, infiorarile-i seismice la picioarele abstracte ale finalitatii lichide.

Lut, idee, incrancenare morbida, pe culmile cizelate de crepuscul ale iluziei dinamice, spada tumultuoasa rasucita potential in rana floreala a concluziilor precise, cuminecatura miriapodica in pocalul circulatiei eterne, vrej rasucit, paralel, pe coapsa calda a marilor inadvertente, - gandul acesta s-a ingemanat metaforei si farandola calculelor infinitezimale a subjugat insul, prabusindu-l fatal in propria-i gestatie.

De-aici, platitudinea dezolanta a trezirilor acre, gustul matematic al stelelor troznite in canini, denia sardonica a coardelor invinse, golul apocaliptic al intrebarilor clorotice, chinuite simultan de zadarnicia elegiaca a pasiunilor incidentale.

Au murit lebedele sonore ale parcurilor idealizate in substanta medievala a turnurilor inchipuite peste teoreme. Sangele inchizitiilor samaritene si-a inchegat sigiliul prolific pe lespezile despletirilor savante. Albatrosii avantului si-au inghitit, precum mucii, alchimia glandelor endocrine si in grandioasa inserare a simetriilor anulate a sunat, implacabil, angelusul ispasirii vetuste.

De ce trupul tau isi taraste caprioarele decadente in luminisul turbure al asteptarilor panempirice? De ce apa trairilor stelare, ineaca, oblu, cirezile ochilor tai? Unde sunt mainile tale sa le linga sarea dulce, viteii buzelor mele? Adu-mi iezii de fildes ai surasului tau lunar, si menueteul buzelor mele le va-ncalzi copitele, in noaptea celei de a patra dimensiuni , precum dogoarea balaurului septentrional, gheturile calde ale fanteziei imemoriale. Au sunat talangile la gatul dorintelor si melcii sanilor tai isi asteapta tipatul secerisului. Adu-mi claile soldurilor pline si zbaterile potarnichilor din talpile tale.

Vino! Cum fumul gheenelor paranoice, cum mitul saradelor desprinse din templele tuturor Walpurgiilor, cum planta spre insul solar, cum serpii spre gatul dervisilor mei.

Vino! Beduin innoptat in irizarea Gangelui mistic, peste puntile translucide ale ratiunei pure imi voi ineca eprubetele in Sahara daruirii tale si ma voi descompune - piatra de hotare noi - in nisipul polar al dunelor risipirii tale.

Iti sarut livezile mainilor,

Camil Rodie

P.S. - Telefoneaza la birou 332 27 daca vii.